Conform unui studiu efectuat de Societatea Medicală Germană, referitor la eventualele complicații și efecte secundare ale ozonoterapiei, observăm că probabilitatea ca aceasta din urmă să genereze un efect secundar este de 0,000005% pentru o ședință.
Considerată ca un stres oxidativ controlat, ozonoterapia are ca scop activarea proceselor enzimatice și metabolice din organism. În concentrații mici, ozonul determină o acțiune distructivă locală asupra membranelor celulare, iar în doze mai mari blochează receptorii celulari și anumite sisteme enzimatice care conduc la moartea microorganimeslor patogene.
Efectul bactericid al ozonului este de două ori mai mare decât cel al clorului, este la fel de eficient și în cazurile rezistente la antibioticoterapie, nu induce rezistență și cel mai important lucru: nu acționează asupra florei saprofite (benefice organismului). Administrarea amestecului de ozon și oxigen duce la creșterea cantității de oxigen în sânge și, astfel, sunt activate procesele metabolice în eritrocite, crește plasticitatea și rezistența membranelor eritrocitare.
În cazul unei administrări locale a amestecului de oxigen-ozon, metabolismul celular este intensificat atât la nivel local, cât și la nivelul întregului organism, conform studiilor efectuate asupra terapiilor cu ozon. Activitatea imunitară este condiționată de gradul de oxigenare a organismului, de aceea amestecul de ozon-oxigen poate avea un rol important pentru funcția unitară. În concentrații mici ozonul are o acțiune de imunostimulare, iar în concentrații mari de imunosupresoare.
Metode cu acțiune locală:
1) Infiltrații subcutanate. Cu ajutorul unei seringi se fac infiltrații subcutane locale în zonele cu probleme, puncte dureroase, paravertebral, periarticular. Se infiltrează un amestec de oxigen-ozon în concentrații mici. Procedura se aplică în afecțiuni dermatologice, reumatologie, probleme de circulație periferică, medicină.
2) Infiltrații intramusculare în puncte triger în tratamentul unor afecțiuni reumatismale.
3) Infiltrații intraarticulare în cazul unor afecțiuni reumatismale.
4) Ozonopunctura – infiltrații cu ozon în punctele de acupunctură.
5) Utilizare internă și externă a apei și uleiului ozonificate pentru afecțiuni dermatologice, stomatologice și afecțiuni ale aparatului digestiv.
6) Utilizare locală a amestecului de oxigen-ozon în saci hipobarici în tratamentul unor plăgi infectate, ulcere varicoase, în arteriopatii ale membrelor inferioare și boli dermatologice.